TopCulturism – exercitii, programe de antrenament, nutritie, sanatate

Mike Matarazzo – despre ambitie, perseverenta si noroc

mike-matrazzoNascut in Sumersville, Massacusetts, pe 8 noiembrie 1965, si crescut intr-o familie italiana, Mike Matarazzo s-a apucat de culturism mai mult din nevoia de autoaparare:

Eu am crescut intr-un cartier rau famat, unde era destul de greu sa nu iei zilnic bataie de la cei mari. Asa ca nu aveai de ales, daca nu erai mare ca ei, trebuia sa te apuci de un sport de autoaparare, cum ar fi karate sau box. Am optat pentru box.

Si asa a inceput totul. Pentru ca avea nevoie de masa musculara pentru forta, Mike Matarazzo a inceput sa se antreneze cu greutati. De la inceput si-a dat seama ca este posesorul unei genetici formidabile pentru culturism. Deja de la antrenamentele de box avea brate cu perimetru de 40 de cm, iar gambele, pe care multa lume le considera etalonul incontestabil al geneticii, aveau 43 de cm.

Cand a inceput sa se antreneze la sala Galaxy Gym, Mike Matarazzo s-a facut imediat remarcat.

Am „crescut mare” repede, intr-o luna jumatate am pus pe mine 16 kg. Cineva imi spunea ca iau steroizi anabolizanti, dar in acele vremuri eu habar n-aveam ce sunt alea. Doar mancam multa, multa carne, friptura de vita si ton, iar la antrenamente trageam ca un cal.

„Va arat ca pot!”

Mai tarziu, Mike Matarazzo s-a mutat la o alta sala, unde a intalnit mai multi culturisti care concurau si l-au provocat sa participe spunand ca nu are rost sa iroseasca atatea calitati. Era deja satul de expresii de tipul: „Esti mare, dar nu esti destul de rafinat pentru pentru un concurs…”, asa ca s-a inscris la Mr. Atlantic States 1987, unde luat titlul pentru categoria sa. Asta nu a fost de ajuns pentru „prietenii” din Massachusetts, care au spus ca acel concurs este unul mic si ca la unul „mare” nu o se descurce. Din ambitie, Mike s-a inscris la cel mai important concurs al orasului, Gold’s Classic, unde a castigat din nou pentru categoria sa de greutate.

Credeti ca a fost suficient? Nicidecum. Aceiasi prieteni i-au spus ca este un culturist care se pierde in mediocritatea Campionatelor Nationale si…cam atat. Asa a inceput Mike sa se gandeasca la posibilitatea de a deveni campion national.

Ce l-a sfatuit Jim Manion despre cum sa devina campion

Intr-o excursie in California, s-a intalnit cu Jim Manion, care i-a trasat niste obiective pe care trebuia neaparat sa le atinga, daca voia sa aiba succes la Nationalele din 1991.

„Mi-a spus ca ar fi foarte bine daca trenul inferior ar fi mai mare si mai definit si ca, in general, imi trebuie masa musculara densa, pe toate grupele. Asa ca mi-am luat un calendar si mi-am notat cu rosu data in care se dasfasurau Nationalele din ’91, iar de atunci a inceput tortura…”

Nu s-a lasat nici de aceasta data descurajat de gurile rele care spuneau ca nu conteaza cat de bun esti, la concursuri de acest tip castigand doar „favoritii” juriului. Mike ridica din umeri si se antrena ca si cum ar fost ultima lui zi.

Apoi l-a intalnit pe Ed Connors, care l-a sfatuit sa se mute in „patria culturismului”, iar Matarazzo nici n-a stat pe ganduri. Si-a facut bagajele si s-a mutat in California. Tot Connors i-a oferit si cazare.

In sala Gold din California, Mike a fost repede remarcat, nu neaparat datorita masivitatii sale, oricum fantastice, ci datorita antrenamentelor intense pe care le facea si concentrarii de care dadea dovada.

Mike Matarazzo spunea despre antrenamentele sale ca sunt un adevarat „razboi”. Un razboi tacut oricum, care se baza pe instinct, pe ceea ce simtea corpul inainte de antrenamet, dar si dupa.

Antrenament plin de imaginatie – epuizare pentru putere

Ora 6 – aerobic pe bicicleta sau banda de alergat

Ora 7 – masa

Ora 9 – antrenament

Orele 11, 13, 16,18 – masa

Ora 20:30 – aerobic sau banda de alergat

Ora 21:30 – masa

Mike a descoperit ca, pentru a avea un aspect mai dens, este nevoie de mai mult antrenament de aerobic. Din acelasi motiv efectua un numar mare de seturi pentru o singura grupa musculara: 16-20 pentru grupele mari, 12-15 pentru cele mici si mijlocii. In general, nu isi numara repetarile, dar niciodata nu facea mai putin de 8 si intotdeuna pana la epuizare.

Imaginatia juca un rol foarte important pentru Mike. Se vedea pe sine asemeni unei masini hidraulice care poate sa lucreze dincolo de durere.

Cand durerea se instaleaza in muschiul pe care il lucrez, inchid ochii si continui miscarile imaginandu-mi ca am in brat niste pistoane, care lucreaza in afara mea.

Dupa ce a castigatigat Mr. U.S.A in 1991 (avea 2,9 % grasime in corp), Mike a inceput sa participe la tot felul de concursuri, printre care Arnold Classic, Mr. Olympia, Ironman Pro Invitational, etc., dar nu a reusit sa intre la niciunul in primele locuri. Cele mai bune rezultate pe care le-a obtinut au fost la Noaptea Campionilor, din 1998, si la Toronto Proindividual, la ambele clasandu-se pe locul 3, precum si la Canada Pro Cup, in 1997, unde a luat locul 2.

Privind insa inapoi, la amintirile si prietenii care nu credeau in el, Mike afirma: „Culturismul m-a facut sa-mi dau seama ca avem o singura viata si ca trebuie sa o apreciem mai mult. La fel este si cazul oamenilor, pe care ii pretuiesc indiferent daca sunt culturisti sau nu”.

 

Exit mobile version