Surse de proteine din belsug, rezultate nesatisfacatoare…
Majoritatea tinerilor care se antreneaza in salile de culturism iau concentrate proteice pentru ca stiu ca proteinele sunt importante pentru sustinerea cresterii musculare. Insa putini inteleg cum isi exercita aceste surse de protine de fapt proprietatile anabolice, adica de construire a musculaturii.
Proteinele sunt, intr-adevar, esentiale pentru construirea tesutului muscular, dar cresterea musculara poate avea loc doar daca corpul tau retine mai mult nitrogen (din proteina) decat pierde. Acest lucru creeaza un statut anabolic numit “balanta pozitiva a nitrogenului”.
Daca nu iei in mod continuu o cantitate adecvata de proteina, corpul tau poate ajunge la o balanta negativa a nitrogenului si pierde masa musculara. Practicantii de culturism sunt expusi in mod special acestui risc deoarece exercitiile grele conduc la cresterea cantitatii de nitrogen pierdute, dar si de masa musculara.
Solutia pentru impiedicarea pierderilor de masa musculara si pentru dezvoltarea musculaturii pare simpla: administrarea unor cantitati mari de proteina. Si totusi, multi iau concentrate proteice zilnic si consuma cantitati mari de alimente bogate in proteine, dar tot nu pun pe ei muschi asa cum si-ar dori. Care este problema? Limitarile proteinei in crearea si mentinerea unui mediu anabolic au ramas un mister pentru comunitatea stiintifica.
Surse de proteine din natura – cat de eficiente sunt fara ajutorul concentratelor proteice?
Daca o balanta pozitiva a nitrogenului din proteine este stimulul anabolic necesar pentru cresterea muschilor, si daca steroizii si hormonul de crestere au ca efect o crestere spectaculoasa in masa musculara, doar prin cresterea retentiei de nitrogen, atunci de ce consumul unor cantitati mari de proteina de inalta calitate din lapte, zer, soia, ou nu produce aceleasi cresteri spectaculoase?
Aceasta a fost preocuparea unei echipe de cercetatori care a studiat diferite surse de proteine pentru a vedea compozitia aminoacizilor (AAC), valoarea biologica (BV), scorul pentru digestibilitate corecta a aminoacizilor, ratia eficientei proteinelor (PER) si rata de absorbtie (RA), adica rata la care proteina elibereaza aminoacizii. De asemenea, au analizat compozitia in aminoacizi a tesuturilor musculare umane pentru comparatii.
Descoperirile lor au dezvaluit faptul ca multe din informatiile pe care le detineam despre proteine sunt fie gresite, fie mituri.
Nicio proteina din natura nu este capabila sa exercite efectul anabolic dorit. Aici este vorba de alimente cu un continut ridicat de proteine: carne (pui, peste, vita, porc, curcan etc.), lactate, ou, soia. Singura cale de a obtine retentia de nitrogen este folosirea concentratelor proteice.
Surse de proteine pentru efect maxim
Dintre acestea, cele mai eficiente s-au dovedit a fi cele cu absorbtie rapida, cele din zer si soia avand cel mai mare efect. Cele din lapte (caseina) si ou au avut insa cel mai bun efect anticatabolic pe termen lung.
Concluzia cercetatorilor a fost ca proteinele trebuie sa fie combinate pentru a obtine un efect maxim. Acestia au observat un lucru interesant: combinarea proteinelor a avut un efect sinergetic, adica efectul combinatiei a fost mai mare decat suma efectelor proteinelor luate independent.
De aici si avalansa de concentrate proteice ce contin multe surse de proteine, pe care am putut-o observa in ultimii ani.
Florin Uceanu