De la un stil de lupta al zonei gri a porturilor din sud si a cartierelor rau-famate ale Parisului, francezii au facut tranzitia, pe o perioada de mai mult de un secol, la un sport de contact care a devenit o adevarata parte din patrimoniul national.
In secolul al XVIII-lea, 18 batausi de strada din Marsillia tineu la mare cinste un complex de tehnici de picior (ipoteza asupra bratelor ar fi ca de fapt se utilizau frecvent nu pumni, ci…cutite) denumit „Chausson”, in traducere ad litteram – „pantof”.
Mult mai complet, savate provenit de la „Jocurile de sambata”, denumit astfel intrucat luptele aveau loc sambata in suburbiile oraselor din sudul Frantei, a ajuns la Paris intr-o forma mult mai completa. Jo de la Sabato era un sistem de lupta demonstrativ, unde doi adversari incercau sa-si atinga cu diferite tehnici de lovire orice punct aflat deasupra centurii. Savate, varianta Jo de la Sabato mai dezvoltatata deci, era un sistem mult mai pragmatic adaptat autoapararii si continea lovituri de brat (mai ales cu mana deschisa, pentru evita ranirea pumnului pe craniu intr-o confruntare reala si fara reguli), proiectii, iar curand au fost adaugate si arme, azi mai fiind folosit doar bastonul, lung sau scurt.
Surprinzator, burghezia si chiar membrii nobilimii se „contamineaza” de pasiunea pentru lupte, printre care si viitorul rege Ludovic Filip. Acesta a fost elevul maestrului Michael Casseaux, cel care a incercat unificarea tuturor tehnicilor intr-un sistem coerent.
Savate ca sport national
Insa parintele savate-ului modern este considerat elevul acestuia, Hean Antoine Charles Lecour, care si-a deschis o sala in Paris. O infrangere crunta din partea unui boxer il convinge pe Lecour sa integreze tehnica de lovituri de pumn in sistemul savate, producand unul dintre primele sisteme de lupta cu lovituri de pumn si picior din epoca moderna.
La jumatatea secolului al XIX-lea, savate este rebotezat „box francez” si este predat mai ales in armata. Joseph Charlemont si fiul sau transforma boxul francez in sport national. In timpul primului razboi mondial dispar o parte dintre practicantii acestui sport, iar aparitia boxului britanic profesionist in varianta internationalizata, in perioada interbelica, a pus din nou in umbra boxul francez – savate.
Federatia de Judo a creat insa in 1972 un departament anex de box francez si l-a scos din nou din umbra, reusindu-se punerea la punct a unui circuit national si a catorva competitii internationale anuale. Regulamentul prevede doua tipuri de competitii: combat („lupta”, unde regulile se apropie de kickboxing) si assault („asalt”, unde contactul este limitat de atingerea adversarului, destinat mai ales dezvoltarii tehnicitatii sportivilor).
Desi limitat ca popularitate in afara Frantei, savate a avut si continua sa aiba momentele sale de glorie. Numerosi kickboxeri, mai ales cei de origine franceza, au in palmares boxul francez.
