Pragul de acid lactic este un parametru important in fiziologia sportului…
…definind momentul cand celulele musculare devin incapabile sa retina si sa tamponeze acidul lactic produs prin efort sustinut. Acesta ajunge in circulatie, determina oboseala accentuata si incapaciteaza fibrele musculare de a mai sustine palierul de efort.
Exista numeroase cai de a preveni aceast lucru, imbunatatind performanta.
Cercetarile lui Per Olaf Astrand, mare autoritate in domeniu, au dus la concluzia ca pentru sporturile cu solicitari mixte, aerob-anaerob, alergarea pe intervale, cu alternanta de ritm rapid si lent, poate creste capacitatea muschilor de a prelua oxigen din sange, dar posibilitatea de a conditiona organismul prin aceste metode este limitata de performanta cardiovasculara (capacitatea inimii de a pompa sange si a vaselor de a se adapta solicitarilor). Aceasta fiind la randul ei descrescatoare cu varsta, atingerea performantei maxime tinde sa fie supusa unui factor limitativ cu neputinta de depasit.
O cale alternativa metodelor clasice de alergare a fost intuita de Astrand ca fiind supunerea organismului unor concentratii crescande de lactat prin eforturi dozate in timp si distanta. In acst fel, celulele dezvolta din ce in ce mai bine capacitati de a indeparta produsii care cauzeaza oboseala, ceea ce duce la posibilitatea de a sustine efort pe alte cai decat simpla irigare mai buna.
Concentratiile mari de acid lactic stimuleaza mecanismele celulare…
…prin care se maximizeaza oxigenarea, organismul devenind apt sa raspunda optim solicitarilor.
Efectul alergarii pe intervale: Sporturile de lupta prezinta solicitari extrem de variabile, osciland rapid intre solicitare maxima si pauze de tatonare. Din acest motiv, alergarea pe intervale, cu alternarea solicitarilor intense si slabe, duce la posibilitatea de a antrena raspuns maximal la o perioada intensa si o refacere pe cat posibil rapida atunci cand tempoul scade. Cu toate acestea, metoda nu este perfecta, ea conditionand, cum am mentionat, mai mult raspunsul cardiovascular si numai intr-un plan secund capacitatile metabolice.
Prin insasi natura exercitiului, alergarea pe intervale tinde sa determine organismul sa intarzie productia de acid lactic. Acest lucru este bun in sine, dar productia de lactat este de fapt inevitabila in situatiile „timp real”, intrucat acolo efortul nu mai depinde numai de vointa sportivului, ci si de solicitarile impuse de meci. Odata lactatul intrat in circulatie, capacitatea de oxigenare scade dramatic, indiferent cat de buna este performanta cardiovasculara. Este deci nevoie de metode complementare, care sa educe organismul sa faca fata acestor situatii.
Continuarea in articolul de maine.
