Site-ul nostru folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți și personaliza experiența dvs. și pentru a afișa reclame (dacă există). Site-ul nostru poate include și cookie-uri de la terțe părți, cum ar fi Google Adsense, Google Analytics, Youtube. Utilizând site-ul, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Am actualizat Politica noastră de Confidențialitate. Vă rugăm să faceți clic pe buton pentru a verifica Politica noastră de Confidențialitate

Acid lactic: ce este si ce rol are in organism

acid lacticAcid lactic – „dusmanul” care ne protejeaza

Oricine a facut macar un antrenament de forta cunoaste senzatia de arsura intensa in muschi dupa finalizarea efortului, timp de cateva ore. Aceasta senzatie se datoreaza cresterii nivelului de acid lactic.

Cercetatorii si-au indreptat atentia catre acest fenomen pentru a gasi metode prin care sa poata reduce nivelul de acid lactic, astfel incat sportivii sa se poata antrena la o intensitate mai mare pentru un timp mai indelungat.

Dar ce este acidul lactic?

Acidul lactic este un produs de metabolism care apare in glicoliza anaeroba, adica „arderea” glucoezi in absenta oxigenului. El joaca un rol foarte important in aparitia si instalarea oboselii musculare atunci cand se acumuleaza la nivel muscular.

Acea senzatie dureroasa si neplacuta de arsura, care apare dupa un efort intens, are asadar un rol protector, acela de a preveni suprasolicitarea musculaturii pana la completa epuizare a resurselor. Senzatia de arsura este rezultatul schimbarii pH-ului muscular, care devine acid. Punctul in care acidul lactic se acumuleaza rapid poarta numele de prag anaerob.

Transformarea acidului piruvic in acid lactic

Organismul uman isi construieste depozite de energie sub forma glicogenului muscular, care este un polimer de glucoza (un sir de molecule de glucoza legate cap la cap). Atunci cand e nevoie de energie, glicogenul este scindat in molecule de glucoza, prin procesul numit glicoliza. In timpul glicolizei, fiecare molecula de glucoza e transformata in doua molecule de acid piruvic, iar energia este eliberata sub forma de adenozintrifosfat (ATP).

In mod normal, acidul piruvic intra in mitocondrie (acel loc din celula unde se produce energia) si va trece prin alte procese oxidative ale glicolizei pentru a produce mai mult ATP.

In cazul in care nu exista suficient oxigen pentru a participa la aceste reactii, acidul piruvic va fi transformat in acid lactic, care poate difuza din celula musculara in sange.

Acest proces de transformare se numeste glicoliza anaeroba. Astfel este posibila generarea de energie chiar in lipsa oxigenului, deci intr-o situatie de stres pentru organism.

In momentul in care exista suficient oxigen, acidul lactic produs pe calea glicolizei anaerobe va putea fi utilizat ca substrat energetic si va fi reconvertit in glucoza la nivel hepatic sau in alte tesuturi. In felul acesta, un ciclu este completat.

In cadrul antrenamentului organismul utilizeaza energia cu scopul de a genera contractii musculare si este necesar ca atat sistemele aerobe, cat si cele anaerobe sa functioneze. Indiferent de sistemul care este folosit preponderent, acidul lactic se produce incontinuu, chiar si in repaus.

Atunci cand acidul lactic se acumuleaza in celule, in urma glicolizei anaerobe, exista potentialul de aparitie a unor problemele deoarece este necesar sa se mentina un anumit grad de aciditate. O crestere a aciditatii poate afecta functia de contractie a muschiului si il poate destabiliza din punct de vedere metabolic.

Desi refacerea activa reduce mai rapid nivelul de acid lactic din sange, este necesar si ca depozitele de glicogen sa fie refacute. Astfel, medicii sportivi recomanda o combinatie de refacere activa si pasiva, astfel incat sportivul sa poata beneficia de o eficienta maxima in resinteza glicogenului. Cu alte cuvinte, in timp ce sportivul se afla in etapa de cool-down, adica de revenire la o frecventa cardiaca de repaus, este indicat sa consume o masa bogata in carbohidrati (sub forma de supliment nutritiv de obicei) care sa inlocuiasca depozitele de glicogen.

Acidul lactic – un inamic?

In concluzie, acidul lactic nu ar trebui privit ca un produs de metabolism fara rost si nici ca pe o „toxina”. El joaca un rol foarte important in organism, reprezentand o sursa de energie foarte utila.

Totusi, atunci cand in timpul antrenamentului se atinge acel prag anaerob, acidul lactic acumulat in exces poate provoca oboseala musculara. Din fericire, acest efect negativ poate fi partial limitat printr-un antrenament corect, refacere activa (exercitii foarte usoare) si o masa bogata in carbohidrati.

Dr. Serban Damian

Pentru alti termeni din domeniul culturismului, consulta dictionarul nostru de culturism si fitness.

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Articole recomandate