Aflat la Copenhaga, in luna decembrie, ca reprezentant al SUA la summitul international pe probleme climatice, Guvernatorul statului California, Arnold Schwarzenegger, s-a trezit mai devreme ca sa prinda o ora de sala inainte de conferinte. Astfel, paparazzii l-au surprins la ora 8 in sala, lucrand timp de o ora pentru spate, bicepsi si abdomen plus alergare pe banda. Un lucru normal pentru un culturist, indiferent de varsta, si mai ales pentru Arnold. Numai ca presa, obisnuita cu fotbalistii, boxerii, atletii etc. care renunta la orice efort dupa terminarea carierei sportive si fac niste burti de popa, a remarcat cu uimire si a scris:
„Desi are 62 de ani, varsta la care altii se gandesc la pensionare, actorul american nu se da batut si face sport la fel ca in tinerete. L-am surprins la 8 dimineata la sala hotelului unde este cazat ridicand greutati si alergand pe banda, chiar daca efortul este mai vizibil ca in tinerete.” Evident, acesti reporteri nu au idee ce facea Arnold in tinerete la sala si nici faptul ca 62 de ani nu e, pentru culturisti, o varsta la care sa te lasi de fiare si sa te pensionezi. Poate pe la 80-90 de ani. Tin sa remarc insa ca Arnold reuseste, si la 30 de ani dupa terminarea carierei competitionale, sa popularizeze direct sau indirect acest sport. Cand va mai zice cineva ca cei care trag de fiare la sala sunt prosti sau ca o sa arate rau la batranete sau alte idiotenii, spuneti-le sa se gandeasca la culturistul Arnold si la cele 3 cariere de succes la cel mai inalt nivel pe care le-a avut in sport, cinematografie si politica, si sa vina si el cu un exemplu de acest calibru. Daca mai exista unul pe pamant cu 3 cariere stralucite, eu, unul, nu am auzit de el.
