“Bigorexia” sau “anorexia inversata”: pasiunea devenita boala

bigorexia

Bigorexia  – Cand oglinda ne minte. La fel si ceilalti din jur.

Pasiunea pentru culturism/ bodybuilding nu este doar o modalitate de a duce o viata sanatoasa, ci si un mod minunat de a invata ce inseamna disciplina, responsabilitatea, chiar si empatia. Acest sport ne ajuta sa facem fata mai usor greutatilor, stresului, nemultumirilor vietii de zi cu zi si ne transforma nu doar fizic, ci si psihic. Insa atunci cand pasiunea este dusa la extrem, cand ajungi sa nu mai percepi corect propria imagine, cand toata viata ta se invarte in jurul castigului in masa musculara… trebuie sa faci un pas in spate si sa reevaluezi situatia.  Astazi vom vorbi despre “Dismorfia musculara”, numita si “Bigorexie” , “Complexul lui Adonis” sau “Anorexie inversata”.

Ce este “Bigorexia” si cum ne poate afecta?

Bigorexia este o afectiune manifestata prin obsesia/ ingrijorarea excesiva a bolnavului referitoare la corpul sau, pe care il percepe subdezvoltat, sau la greutatea sa, pe care o considera prea mica.

In mod paradoxal, in realitate situatia nu este deloc asa: de obicei, persoanele care sufera de aceasta afectiune au o masa musculara dezvoltata, insa cu greu pot fi convinsi de aceasta realitate de catre persoanele din jur sau de catre imaginea din oglinda. Cu alte cuvinte, opusul anorexiei.

Bigorexia poate da peste cap viata unei persoane, pornind de la starea de sanatate (fizica si emotionala), pana la relatiile cu cei din jur. Atat femeile, cat si barbatii pot suferi de aceasta afectiuni, insa barbatii sunt mai susceptibili.

Principalele simptome ale Bigorexiei sunt: imagine de sine distorsionata, neglijarea sau chiar abandonarea locului de munca, a familiei sau a anumitor evenimente sociale pentru a dedica timpul antrenamentului la sala, lipsa permanenta de satisfactie referitoare la fizic si la progresul obtinut, petrecerea excesiva a timpului in fata oglinzii, folosirea si abuzul de steroizi, interventii chirurgicale plastice inutile, antrenamentul extrem (chiar si atunci cand suferi o accidentare sau nu te afli intr-o stare fizica optima), evitarea situatiilor in care este necesar sa iti expui corpul (folosirea unui echipament care sa acopere mare parte din corp, evitarea dusurilor la sala etc.), mentinerea unei diete extrem de drastice, complexe referitoare la imaginea personala si chiar tendinte suicidale.

Conform Mensfitnessmagazine, in timp ce un bodybuilder obisnuit se priveste in oglinda, in medie, de 3 ori pe zi, unul ce sufera de Bigorexie isi studiaza imaginea reflectata de aproximativ 12 ori pe zi, mereu comparandu-se cu cei din jur si, evident, simtindu-se inferior.

Aceste persoane consuma cantitati uriase de proteine si suplimente proteice, neglijand carbohidratii sau grasimile sanatoase.  De asemenea, chiar daca sufera o accidentare, nu pot lua pauza o zi de la sala de teama de a nu pierde in masa musculara, anxietatea fiind mai puternica decat durerea fizica.

Steroizii reprezinta o tentatie foarte mare pentru cei afectati de distofie musculaara, ajungand cel mai adesea nu doar sa-i consume, ci sa abuzeze de ei. Totodata, intrucat acumularea de masa musculara reprezinta principalul obiectiv in viata lor, de multe ori adopta involuntar un comportament deplasat, care nu mai tine cont de normele sociale, ajung sa renunte la slujba sau la timpul petrecut cu familia in favoarea salii, se izoleaza si se rup de realitate.

Bigorexia – cauze si factori de risc

Conform Mensfitnessmagazine, barbatii cu varsta cuprinsa intre 19 si 35 de ani sunt cei mai expusi riscului de Bigorexie, iar cauzele, daca se poate vorbi despre asa ceva, sunt:

sentimentul de “amenintare a masculinitatii” – teoria conform careia, din cauza unei societati egalitare, barbatii mai au putine mijloace de a-si exprima dominatia. Astfel, unii dintre acestia se simt amenintati si, pentru ca un semn de masculinitate este o masa musculara bine dezvoltata, fac tot posibilul pentru a compensa printr-un fizic puternic;

modele ale masculinitatii prezentate de media, barbatii cu fizic perfect din campaniile publicitare, care au un impact puternic asupra psihicului unor barbati “normali”, determinandu-i sa nu se simta impliniti in propria piele.;

evenimente din trecut, cum ar fi agresarea emotionala in timpul scolii de catre “baietii rai” (in special daca cel agresat avea un fizic lapand sau, din contra, era un copil grasut).

Bigorexia – cum o tratam?

La fel ca in cazul oricarei afectiuni de acest timp, persoana in cauza refuza sa admita ca are o problema si evita discutiile referitoare la aceasta, ceea ce reprezinta un obstacol major in calea vindecarii. Multi specialisti incadreaza aceasta afectiune, alaturi de anorexie si bulimie, in categoria tulburarilor de alimentatie. Terapia si, de multe ori, un tratament medicamentos recomandat de un specialist pot conduce la rezolvarea problemei.

Concluzia? Daca exista una, aceasta ar fi sa incercam sa gasim un echilibru intre pasiunea pentrru sala si celelalte aspecte ale vietii. Desigur, fara munca, sacrificii si dedicare, nu poti obtine performanta, insa trebuie sa stii care este limita dupa care pasiunea se transforma in boala.

Tu cunosti vreun astfel de caz? Daca da, cum se manifesta si cum a fost rezolvat (daca a fost rezolvat)?

7 Comments

  • O mare parte din vina in propagarea acestei afectiuni o are media main stream care urmareste exclusiv profiturile industriei fitnesului.Programele de antrenament pe care le recomanda sunt de un volum si o frecventa ridicol de ridicata pt.ca practicantul sa NU obtina vreun rezultat.Apoi se vine cu solutia pt.escul programat,care consta,evident in cumpararea de suplimente cat mai multe si mai scumpe,pt.a putea face fata unor antrenamente si mai lungi care necesita noi suplimente si asa mai departe…

  • Analizand unele din simptome si cauze, as zice ca si eu „sufar” de aceasta „boala”. Dar nu e asa extrem cum zice aici…. pur si simplu cred ca e ceva ce tine de afirmarea masculinitatii, superioritatea.

  • Se ajunge la starea asta psihica atunci cand nu ai anturaj, esti singur, nu ai mai pe nimeni si iti ocupi tot timpul cu mersul la sala… Sala devine casa ta si ajungi sa iti dai toti banii pe suplimente, ajungi sa nu mai ai timp pentru nimic altceva, ajungi sa te „admiri” in oglinda tot timpul intr-un mod foarte critic.

    Intrerurpi antrenamentele atunci cand te imbolnavesti sau intervin alte probleme personale, insa doar temporar, starea asta de inferioritate revenind din ce in ce mai puternic. Intr-un final constientizezi ca asta esti, si asa iti vei trai toata viata: Sala pe primul loc, restul pe locul 2.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Articole recomandate