Cunoasterea fenomenelor biochimice care au loc in timpul efortului fizic prezinta o importanta deosebita in procesul de practicare stiintifica a culturii fizice si sportului. Orice activitate sportiva presupune un efort mai mic sau mai mare, care implica un consum suplimentar de energie fata de cel solicitat in cadrul proceselor vitale normale, asa numitul metabolism bazal.
Biochimia si metabolismul
Metabolismul bazal, numit si metabolismul energetic de repaus reprezinta bilantul energetic al unui organism aflat in repaus complet la o temperatura mare ambianta de 20 grade Celsius dupa un post de 12-18 ore. Metabolismul bazal (MB) se exprima prin numarul de calorii degajate pe m2 de suprafata corporala timp de o ora. El variaza in functie de sex si varsta, avand valori mai mari la barbati fata de femei si la tineri fata de varstnici. MB se refera numai la energia necesara pentru intretinerea activitatii vitale in stare de repaus absolut, dar numeroase conditii pot mari consumul energetic.
Digestia si temperatura
Travaliul muscular, chiar daca este foarte redus face sa creasca MB cu 20-60%, un efort moderat produce o crestere de 100-200%, iar un efort fizic intens are ca rezultat o crestere de 10-20 ori a necesarului de energie. Datorita reactiilor de asimilare si a miscarii organelor din tubul digestiv, alimentatia provoaca si ea o crestere a consumului energetic.
Temperatura poate produce si ea un consum alimentar de energie, fie ca este vorba de lupta impotriva temperaturilor coborate prin contractii musculare care degaja caldura, fie ca e vorba de neutralizarea temperaturilor ridicate prin transpiratie. In urma unui efort care depaseste MB se produce lucru mecanic ce poate fi masurat in Kilogram-metri pe minut (Kgm/min).
Un sportiv poate efectua un efort de 110 Kgm/s timp de cateva secunde (8-10) sau de 1500-1700 Kgm/min timp de aproape o ora. In acelasi timp, un organism tanar, sanatos, dar fara un antrenament prealabil poate produce, destul de dificil, un lucru mecanic de numai 700-800 Kgm/min timp de 20-30 minute. Prin compararea acestor valori se poate pune in evidenta foarte usor deosebirea dintre capacitatea de efort a organismelor antrenate si neantrenate si se releva importanta antrenamentului si a obisnuintei de a efectua efort fizic, indispensabile pentru realizarea oricarei performante sportive. Si modul de utilizare a rezervelor glucidice este diferit la organismele antrenate fata de cele neantrenate. In momentul in care necesitatile energetice ale organismului cresc fata de valorile normale intra in actiune glicoliza care produce energie foarte rapid, dar in mod neeconomic deoarece materia prima nu este folosita in totalitate pentru producerea energiei.
Glicoliza. ATP. Antrenament si sanatate.
Glicoliza este activata atunci cand creste concentratia acidului lactic in singe, odata cu depasirea unui consum de 220 Kcal/Kg corp/min la organisme tinere neantrenate sau 280 Kcal/Kg corp/min la organisme antrenate. La aceeasi intensitate a efortului, un organism antrenat consuma 57 ml O2/Kg corp/min, iar un organism neantrenat numai 45 ml O2/Kg corp/min. Consumul crescut al oxigenului de catre organismele antrenate se datoreaza degradarii aerobe a glucozei, un sistem metabolic mult mai eficient de producere a energiei. Prin solicitarile sale specifice care se repeta in mod regulat, antrenamentul ofera organismului posibilitatea de a reactiona la solicitari, dobandirea unor caracteristici noi, manifestate prin restructurarea structurala si functionala a organismului.
Experimentele au confirmat efectul pozitiv al antrenamentului fizic asupra capacitatii de neutralizare a pH-ului acid al sangelui, rezultat ca urmare a efortului. In urma unor masuratori efectuate la boxeri, la inceputul efortului transpiratia este foarte acida datorita producerii de acid lactic, ulterior ea va reveni la valori normale datorita capacitatii crescute de neutralizare. Revenirea este cu atat mai rapida si mai stabila cu cat organismul a fost mai bine antrenat. Experientele care au fost efectuate pe animale au aratat ca antrenamentul duce nu numai la cresterea capacitatii generale de efort, ci si la cresterea capacitatii de a bloca fenomenele negative consecutive unor eforturi intense. La sobolanii care au fost antrenati sa inoate s-a observat in ficatul lor o accelerare a procesului de utilizare a glucidelor, lipidelor si proteinelor, ceea ce are ca urmare cresterea energiei produse intr-o anumitaita perioada de timp in ceea ce priveste creierul, la animalele antrenate s-a observat o crestere a capacitatii tesutului cerebral de a neutraliza variatia de concentratie a diferitelor substante chimice din sange.
Concentratia de ATP se mentine constanta la acest nivel, in timp ce la animalele neantrenate aceasta valoare scade considerabil, influentand negativ desfasurarea activitatii cerebrale. La nivelul muschilor, animalele antrenate au prezentat o crestere a activitatii enzimatice cu 50% fata de animalele neantrenate. Toate aceste fenomene se produc si in corpul uman. De aici necesitatea de a efectua un antrenament fizic sustinut regulat, ale carui efecte sunt benefice nu numai prin sistemul muscular, ci pentru intregul organism, numai in acest fel putand sa obtinem cu adevarat o minte sanatoasa intr-un corp sanatos.
Cristian Dumitrescu
