Recunosc ca, de-a lungul timpului, am vazut o multime de ciudatenii in salile prin care am trecut… am vazut tipi care isi „ucideau” bratele din toate unghiurile posibile de cate 4 ori pe saptamana… am vazut odata pe unul care a facut o mie si ceva de abdomene la un antrenament asa incat, atunci cand a coborat de pe bancuta, inca mai numara si balansa capul in spate si in fata cu privirea pierduta… insa cel pe care l-am vazut zilele trecute m-a bulversat total. Daca ceilalti macar aveau un obiectiv, acela de a mari sau defini grupele respective, acesta nu avea nicio logica in ceea ce facea. Cel despre care vreau sa va spun a lucrat o ora si jumatate antebrate! Si nu exercitii diferite, cum probabil va asteptati, ci unul singur, si anume acel exercitiu, habar n-am cum se numeste, cu o bucata de coada de matura pe care se infasoara o sfoara cu niste greutati la capat. Il stiti! Apuci lemnul cu palmele orientate catre in jos, il tii in dreptul abdomenului si infasori si desfasori sfoara pe el pana te ustura palmele. Simplu si eficace, nu? L-am urmarit pe tipul asta o ora si jumatate si va asigur ca nu s-a oprit decat sa bea apa. Incredibil! Ma gandeam ca, daca o tine asa jumatate de an, va arata sigur ca Popeye Marinarul.
De obicei, nu imi plac imixtiunile in antrenamentul cuiva, insa nu am rezistat si l-am intrebat, sa nu par necunoscator si neintuind raspunsul lui, daca cumva se pregateste specific pentru alpinism, skandenberg sau, ma rog, la ce ii foloseste…Stiti ce mi-a raspuns? „La nimic, insa ma relaxeaza teribil…” L-am intrebat: „Te-ai gandit sa te relaxezi lucrand si alte grupe musculare?” A spus: „Nu! Doar exercitiul asta imi place!”
N-am avut putere sa mai adaug ceva si am plecat clatinand capul asemenea celui care a facut 1500 de abdomene la un antrenament.
Nu am incetat sa ma gandesc la intamplarea asta si, la un moment dat, m-am luminat. De fapt, sa stii ca tipul are dreptate, mi-am zis… Pai e logic! De ce venim la sala? Ca sa aratam mai bine, sa fim mai puternici si mai sanatosi… Iar asta ne da o stare de bine, nu? Corect, am spus, asta facea si baiatul ala; facea ceva sanatos, legal si moral care ii aducea satisfactie…
Povestea aceasta are o morala aparte: sportul in general si frecventarea unei sali, in special, este printre acele putine ocupatii care ofera satisfactie, sanatate si moralitate la un loc. Imi veti spune ca mai sunt si alte hobby-uri cu aceleasi insusiri. Sigur, sunt! Poti colectiona timbre si, in timp ce le aranjezi in clasor, sa te indopi cu fursecuri sau poti fi pasionat de pescuit, insa toti stim care sunt, de cele mai multe ori, activitatile conexe acestui sport. Personal, chiar nu am vazut in sala pe cineva facand tractiuni la helcometru cu tigara in gura sau pe cineva care, dupa o serie de genuflexiuni, sa se racoreasca cu o vodca mica.
De ce la sala? Pentru ca, mai mult decat oricare alt sport, culturismul/fitnessul poate fi practicat tot timpul anului, costurile implicate, atunci cand nu e vorba de performanta, sunt minime, echipamente speciale practic nu sunt necesare si, in opinia mea, fiecare intelege foarte bine, dupa prima luna la sala, ce si cum trebuie sa lucreze ca sa obtina acea stare de bine despre care va vorbeam.
Sigur, e adevarat, am fost si raman partizanul ideii potrivit careia, daca tot ai venit la sala, incearca sa „scoti” cat mai mult posibil de la efortul tau si de la timpul petrecut acolo. Dar asta nu e o axioma! Vino la sala, antreneaza-te cum consideri de cuviinta, fara sa te accidentezi sau sa ii deranjezi pe cei din jurul tau. Nu conteaza, pana la urma, daca antrenamentul tau seamana sau nu cu cel al lui Ronnie Coleman sau Dexter Jackson. Nu conteaza sa impingi de la piept cat bodyguardul care tocmai a lucrat pectoral la bancuta inaintea ta, la fel cum nu conteaza ca rezultatele tale nu sunt cele pe care le preconizeaza cei din reviste cand recomanda nu stiu ce antrenament avansat. Conteaza doar starea ta de bine, fizica si psihica, conteaza ca iti petreci putinul timp pe care ti-l acorzi doar tie facand ceva care iti place si care nu contravine niciunei norme; conteaza ca esti tu insuti fara sa iti pese de ceea ce cred ceilalti despre tine si hobby-ul tau!
Deci, tipul cu antebrate era, cel putin teoretic, chiar in regula! Ii cer scuze si ii urez „infasurare placuta”!
Daniel Oprea
campion balcanic
Deci sa ma scuze toata lumea pentru ceea ce urmeaza sa zic: ” HAHAHAHAHAHAHHAHHAAHAHADOU HASOUHDOASHDAHHAHAHAHHAHAH :)) „
Fain!! Imi place povestea!! E ca un banc!!