Intr-o sala de antenament cu greutati ai sansa deprinderii controlului organismului prin supunerea sa la diversi stimuli si observarea raspunsurilor functionale si structurale; practic iti determini limitele, inveti cum sa le depasesti si sa-ti imbunatatesti performanta. Chiar daca sala a devenit un loc de masurarea a orgoliilor, fiecare trebuie sa lucreze pentru sine, iar individualizarea programelor/ alimentatiei reprezinta cheia succesului.
Antrenamentul, alimentatia, odihna si telurile ar trebui sa fie pe masura posibilitatilor fiecaruia si in limitele bunului simt.
Articolul de fata trece in revista o serie de riscuri (cu substrat preexistent/ dobandit) la care este supusa o persoana cand se antreneaza cu greutati, iar constientizarea lor reprezinta un prim pas in prevenirea lor.
Iata, asadar, cateva dintre cele mai comune afectiuni la care sunt expuse persoanele care se antreneaza gresit cu greutati:
Hernia reprezinta exteriorizarea, totala sau partiala, a unuia sau mai multe viscere (de regula intestin subtire) din cavitatea abdominala, invelite in peritoneu, la nivelul unor zone slabe, preexistente anatomic (canal inghinal, ombilic, canal femural etc.), ale peretelui andomenului.
Aceasta se produce fie din cauza eforturilor mici dar repetate, fie din cazua unor eforturi mari efectuate brusc. In timpul efortului, diagragmul in inspir fortat si muschii contractati ai peretilor abdominali prind viscerele ca intr-o menghina. Peretele abdominal cedeaza la nivelul zonelor de rezistenta scazuta. Sportivul poate simti o durere vie, accentata de efort si de stat mult in picioare la nivelul zonei herniale unde poate observa o formatiune protuziva. Durerea poate ceda treptat lasand locul unei senzatii de jena locala, dar amanarea rezolvarii chirurgicale nu este recomandata doar pentru ca nu deranjeaza prea mult.
Complicarea herniei (incarcerarea intestinului la nivelul inelului hernian, ocluzie intestinala) poate fi o amenintare la adresa vietii. Pentru a evita acest neajuns este recomandata purtarea unei centuri bine stranse sau a unui corset inextensibil si, bineinteles, respectarea unui antrenament cu greutati atent dozate, care sa urmareasca si intarirea musculaturii abdominale.
Torsiune testiculara – un suspensor strans asociat cu repetate traumatisme perineala (incalecarea rapida a unei banci, o pozitie incomoda in sezut la aparat – bicicleta statica, sprijinirea pe zona perineala anterioara, afectiuni testiculare) determina modificarea pozitiei unuia dintre testicule si chiar rotatia in jurul axului propriu cu strangularea canalului spermatic si a vaselor. Interventia chirurgicala de urgenta este esentiala pentru salvarea organului.
Entorsa – leziune traumatica creata de perturbari tensioale la nivelul componentelor capsulare si ligamentare ale unei articulatii, cu conditia mentinerii raporturilor normale dintre fetele articulare. Cauzele sunt reprezentate de forte ce actioneaza indirect prin intermediul osului (miscari gresite cu greutati marei, alergare), lipsa de antrenament, oboseala, hipotonia musculara, laxitatea ligamentara inascuta.
In momentul producerii entorsei se resimte o durere intensa localizata in regiunea articulatiei traumatizate, fie ea a genunchiului, a gleznei etc. Durerea se atentueaza pentru ca, dupa cateva ore, sa creasca din nou si sa se instaleze o contractura importanta care blocheaza articulatia, asociata cu impotenta functionala. Local se poate constata tumefactie (vanataie) si laxitatea ligamentara. Tratamentul consta in infiltratii cu xilina, administrarea de antialgice si antiinflamatorii si imobilizarea articulatiei afectate.
In cazul luxatiilor, raporturile dintre extremitatile articulare sufera modificari permanente, capsula articulara este rupta, iar ligamentele smulse. Rezolvarea este chirurgicala, la care se adauga imobilizare. Pentru ambele tipuri de afectari ligamentare se face recuperare functionala.
Scaparea halterei incarcate pe piept in pozitie culcat poate produce un accident destul de grav care implica fracturi costale/ sternale, perforarea pleurei, pneumotorax (aer in cavitatea pleurala), hemotorax (sange in cavitatea pleurala), grad progresiv de insuficienta respiratorie. Necesita interventie de urgenta.
Contractura musculara reprezinta capatul de linie pana la care poate fi condus metabolismul energetic al miocitului. Efortul intens nu mai este sprijinit de o oxigenare corespunzatoare, iar firbele musculare comuta pe glicoliza. Aceasta are particularitatea ca se desfasoara in anaerobioza si are ca rezultat final de ardere acidul lactic, care se acumuleaza in celule pentru ca ritmul de transport spre metabolizare in ficat este ingreunat; determina acidoza si prin aceasta o contractie perpetua, dureroasa si cu gard mare de impotenta functionala pentru segmentul afectat.
Incetarea efortului, consumul unei bauturi cu bicarbonat de sodiu, respiratia profunda si masajul local rezolva problema. In cazuri extreme se poate intepa muschiul cu un ac de seringa steril dupa ce zona a fost dezinfectata (modifica potentialul membranar).
Ruptura musculara apare prin intreruperea partiala sau totala a fibrelor musculare cu lezare coneecutiva a vaselor sangvine si acumularea de sange sub fascie (hematom). Leziunile sunt la nivel de intervatie, tendoane, aponevroze si articulatii. Cei mai interesati sunt muschii lungi inserati in jurul unei articulatii unde grupe musculare antagonice dezvolta brusc forte foarte mari in incercarea de invingere a unor greutati.
Trebuie considerata si rata metabolica ridicata in plin efort maximal. Inaintea aparitiei leziunii sportivul poate simti „arsura” cauzata de acidoza metabolica. In momentul constituirii leziunii durerea este spontana, localizata, intensa in repaus, exagerbata de mobilizarea pasiva a segmentului interesat.
Debutul poate fi insotit de o manifestare sonora ca de sfasiere, fie ca de pocnitura surda. Local se pot observa cele doua capete musculare partial sau complet separate de un sant cu tendinta la largire prin retractia pasiva.
Apoi, regiunea se tumefiaza prin constituirea hematomului sub fascia musculara, proportionala cu marimea vaselor interesate. Tratamentul este chirurgical si de urgenta pentru a elimina riscul unei hemoragii interne importante, a repararii fiziologice prin fibroza sau a lezarii nervoase permanente (pareza). Se imobilizeaza si mai apoi se incepe recuperarea functionala.
In cazul afectiunilor cardiovasculare este indicat exercitiul fizic pentru a imbunatati toleranta la efort a cardiacului, foarte importanta in progresia bolii. Exercitiul fizic peste limitele stabilite de medic poate precipita aparitia unor complicatii sau concretizarea afectiunii pana atunci inaparente: angos pectoris, infarct miocardic acut, reinfarctizare, puseu hipetensiv, accident vascular cerebral, edem pulmonar acut etc.
Anevrismul disecant de aorta consta in friabilizarea, din diverse cauze, a peretelui aortei la diferite nivele si dezvoltarea unei dilatatii prin presiunea exercitata de circulatia sangelui, cu tendinta la rupere. Aceasta conditie poate fi intalnita la tineri aparent sanatosi care, supusi unui efort fizic intens, pot suferi brusc o hemoragie interna masiva, cauza de moarte subita. Metodele de investigatie sunt scumpe, modificarile timpurii greu de inedntificat. Este o loterie a vietii.
Criza de hipoglicemie – cand aportul alimentar de glucide este mai mic decat necesarul impus de efort, organismul apeleaza la rezervele hepatice, musculare si adipoase. Mobilizarea lor ia timp, iar glucoza din sange este singura optiune pe moment. SNC consuma aproape exclusiv glucoza si este principalul beneficiar. Daca glicemia scade la efort, SNC ramane descoperit putand suferi serios.
Apare senzatia acuta de foame, tremur, transpiratie, tahicardie, cefalee, tulburari vizuale si auditive, hipertonie. Prelungirea acestei stari poate conduce la coma hipoglicemica. Oprirea antrenamentului, ingerarea de apa indulcita sau a unui produs bogat in zahar rapid absorbabil, precum si o alimentatie corecta pot repara dezechilibrul si preveni o astfel de stare.
O masa bogata si un antrenament la scurt timp nu merg bine impreuna, pot aparea balonari, senzatia de arsura pe gat – pirozis, varsaturi, tranzit intestinal accelerat, flatulenta, colici abdominale, alterand concentrarea necesara unui exercitiu de calitate.
Criza de astm la efort apare in special in lipsa unei conditionari optime (umiditate, temperatura, incarcare cu particule) a aerului inspirat de o persoana non-astmatica. Se manifesta prin lipsa de aer, respiratie grea, tuse si incapacitate de efort. Conditionarea aerului tine atat de organism, cat si de ambient.
Aceste patologii sunt, cel mai adesea, consecintele informarii superficiale, ignorantei, orgoliului si lipsei de comunicare intre sportivi. Asigura-te ca antrenamentul tau este unul corect si ai rabdare, rezultatele vor aparea la timpul potrivit.
Dengel Calin
